Materialele semiconductoare nanocristaline pe bază de TiO₂ reprezintă fotocatalizatorul ideal datorită reactivităţii fotocatalitic mari, a stabilităţii chimice, non-toxicităţii, preţului scăzut, disponibilităţii şi eficienţei redox. Cu toate acestea, proprietăţile optoelectronice ale structurii anatasului, îl face adecvat pentru utilizarea sa ca material fotocatalitic capabil de a oxida multe molecule organice şi anorganice, în prezenţa radiaţiilor UV-A.

În scopul de a obţine nanopulberilor de anatas, au fost studiate patru metode, toate folosind butoxid de titan (IV) ca precursor. Metoda a fost o metodă simplă de precipitare, iar metoda B a implicat un proces sol-gel. Metodele C şi D au fost derivate din tehnica sol-gel: C - presupune obţinerea unui gel galben şi D - în care nu a fost adăugată apă pentru hidroliză.

Pulberile obţinute au fost calcinate şi apoi caracterizate prin metode specifice: difracţie de raze X, microscopie electronică de transmisie de înaltă rezoluţie - HRTEM, analiza termică diferenţială şi spectroscopie FT-IR.