În vederea obţinerii de biomateriale fosfatice în general sunt utilizate metode neconvenţionale, pe cale umedă. Astfel, în lucrarea de faţă a fost utilizată metoda de sinteză de tip pirosol. Ca materii prime utilizate s-au folosit azotat de calciu tetrahidrat (Ca(NO₃)₂·4H₂O) şi trietil fosfat (C₆H₁₅O₄P). Optimizând parametrii de sinteză pirosol au fost obţinute nanopulberi de hidroxiapatită (HAp), la diferite temperaturi de piroliză, cuprinse între 600 şi 1000°C.

Amestecul precursor a fost caracterizat prin tehnici de analiză derivatografică (TG- DTG). Nanopulberile de HAp au fost caracterizate din punct de vedere chimico-compoziţional şi morfologic prin difracţie de raze X (DRX), microscopie electronică de baleaj (SEM) cuplată cu analiză de difracţie de raze X dispersivă (EDX) şi microscopie electronică de transmisie (TEM). Aceste tehnici au permis obţinerea de informaţii privind influenţa temperaturii de sinteză asupra caracteristicilor pulberilor de hidroxiapatită obţinute.