Materialele ceramice structurale sunt importante  deoarece sunt de obicei uşoare, mai tari decât metalele, mai rezistente la temperaturi înalte şi, de asemenea, prezintă o serie impresionantă de proprietăţi mecanice, incluzând rezistenţe mecanice bune în condiţii extreme. Materialele şi compozitele pe bază de alumină sunt de mare importanţă în domeniul protecţiei balistice. Scopul prezentei lucrări se axează pe comportamentul diferitelor tipuri de alumină după ce au fost sinterizate in diverse condiţii.

                Materialele folosite în acest studiu sunt formate din pulberi de α-Al₂O₃ (provenite din 3 surse) şi din adaosuri de oxizi ai pamânturilor rare (La₂O_3, Y₂O_3, Nd₂O₃₎ [1]) în două proporţii: 500 ppm şi respectiv, 1000 ppm.

                Ceramicile dense de Al­₂O₃ au fost obţinute folosind atât tehnici de sinterizare tradiţională, la temperaturi de 1500°C (cuptor electric) şi 1815°C (cuptor cu gaz), cât şi printr-o tehnică neconvenţională (sinterizare în plasmă rece).

                După sinterizare probele au fost analizate prin difracţie de raze X şi microscopie electronică de baleiaj (SEM). Proprietăţi ceramice precum contracţie, absorbţie, porozitate şi densitate relativă au fost de asemenea determinate.

                Concluziile finale pun în evidenţă o serie de interpretări şi corelaţii între parametrii de sinterizare şi

      proprietăţile materialelor sinterizate.