Atunci cand un sistem oxidic, vitros sau cristalin, este supus unui tratament termic au loc o serie de modificari ale caracteristicilor sterice la nivel atomic (numar de coordinare, distante internucleare, unghiuri intre orbitalii de legatura). In consecinta, este de asteptat ca aceste schimbari sa influenteze o serie de proprietati dependente de structura sistemului la acest nivel.
In lucrare se prezinta o tentativa de apreciere cantitativa a efectului tratamentelor termice asupra bazicitatii unor sisteme oxidice.
Pentru inceput, referirile se fac in raport cu cel mai simplu sistem silicatic, respectiv SiO2. Se evidentiaza efectul temperaturii asupra caracteristicilor sterice si, implicit, asupra ponderii bazicitatii.