Betonul este cel mai utilizat material de construcţii. Deşi este considerat neecologic datorită cantităţilor mari de CO₂, emise prin producerea cimentului, betonul are proprietatea de a reabsorbi o parte din CO₂ emis.

Lucrarea de faţă cuprinde studii teoretice şi determinări experimentale cu privire la capacitatea betonului de a absorbi CO₂ prin carbonatare. Un model original pentru determinarea adâncimii de carbonatare este prezentat, urmat de un scurt studiu documentar în domeniul recarbonatării betonului. În partea a doua este prezentat un program experimental care combină metode tradiţionale cu procedee originale şi neconvenţionale. Scopul a fost determinarea directă a absorbţiei de CO₂ de către beton, din care să se stabilească cât din oxidul de calciu initial se poate carbonata. Rezultatele experimentale au fost în bună corelaţie cu modelele teoretice; s-a obţinut o valoare corespunzătoare pentru parametrul teoretic care arată cantitatea de oxid de calciu carbonatată.