Sticlele oxidice au o buna stabilitate chimica in timp, ceea ce a condus la ideea utilizarii ca matrice convenabila pentru imobilizarea unor deseuri periculoase, asa cum sunt si cele care au un continut important de metale grele.

In aceasta lucrare sunt prezentate rezultatele aplicarii metodei proiectarii optimale a compozitiei oxidice la sticle realizate cu deseuri vitroase borosilicatice care provin in mare parte din industria farmaceutica.

 Pe baza proprietatilor masurate pe sticlele elaborate si a unui model de programare matematica s-a calculat compozitia oxidica optima care asigura valoarea prestabilita a proprietatii de interes, coeficientul de dilatare termica.

Totodata, sunt descrise conditiile de elaborare a unor sticle cu deseuri vitroase borosilicatice si namoluri cu nichel, rezultate din procese de depunere electrochimica.

Sticlele sunt caracterizate din punct de vedere termic pe baza dilatogramelor. Se evidentiaza modul de corelare a compozitiei oxidice cu parametrii tehnologici de realizare a sticlelor.