Lucrarea prezinta date experimentale referitoare  la influenta deseului de fibre de sticla E, ca substituent al agregatului,  asupra proprietatilor betonului. Deseul de sticla E, provenit de la o unitate industriala, a fost macinat la un continut de 64% particule sub 0,5 mm.

S-a studiat evolutia expansiunii datorate reactiei alcalii-silice (RAS), a probei de control si a probelor cu deseuri de sticla ( E si sticla de ambalaj), particule sub 0,5mm, prin metoda barelor de mortar, pe o durata de 12 luni. Expansiunea barelor cu sticla E a fost  de 0,24 mm/m, cea a barelor cu sticla de ambalaj a fost 0,56 mm/m, iar cea a barelor de control de 0,42 mm/m. Continutul de (Na₂O + K₂O) este de 0,6% în sticla E si de 14,5% în sticla de ambalaj, ceea ce constituie o premiza favorabila pentru micsorarea expansiunii asociate  reactiei alcalii-silica.

Rezistenta la compresiune a betonului cu 33% sticla E a fost cu 21, 26 si 30% mai mare decit a betonului de referinta la virsta de 28, 90 si 360 zile. Rezistenta la încovoiere a fost mai mare decit a probei de referinta cu 3, 8 si 10% la aceleasi termene. Contractia a fost de 1,54 mm/m la 360 zile. Cresterea de rezistenta poate fi justificata pe baza caracterului puzzolanic al particulelor fine de sticla.

Lucrabilitatea betonului scade cu cresterea cantitatii de sticla, datorita formei fibroase si ponderii mari a particulelor fine si a fost necesara introducerea de adititiv superplastifiant.

                Pe baza rezultatelor obtinute referitoare la proprietatile betonului, se poate considera ca substituirea nisipului fin, sub 0,5 mm, cu particule de sticla E este benefica pentru rezistenta la compresiune si la încovoiere a betonului.