Sticla poroasă ca material de construcţie cu rol de izolator termic şi fonic, concurează cu polimerii organici şi materialele fibroase. Sticla poroasă prezintă avantajele unui material ignifug, cu o foarte bună stabilitate termică şi chimică. Lucrarea de faţă abordează posibilitatea valorificării unor deşeuri industriale pentru obţinerea sticlelor poroase: s-au folosit trei deşeuri de sticlă (geam float, ambalaj şi menaj) şi cenuşă de electrofiltru iar ca agent de spongiere SiC. S-a pornit de la două rapoarte gravimetrice deşeu de sticlă:cenuşă:SiC (80:10:10 şi 70:20:10) ca reţete pentru obţinerea sticlelor. Materiile prime pulverulente au fost amestecate şi apoi presate sub formă de cilindri, folosind etilenglicol ca liant. Tratamentul termic al probelor s-a realizat la o temperatură de 900°C timp de 5 şi respectiv 10 minute. Caracterizarea probelor după spongiere s-a realizat prin microscopie optică, determinarea densităţii aparente şi a porozităţii. S-au obţinut sticle poroase avānd o porozitate aparentă cuprinsă īntre 37,8-41,3% şi o densitate aparentă īntre 1,03-1,22 g/cm3 īn cazul tratamentului termic timp de 5 minute respectiv porozitatea aparentă īntre 66,7-69,5% şi densitatea aparentă īntre 0,51-0,55 g/cm3 īn cazul tratamentului termic timp de 10 minute. Rezultatele obţinute susţin alternativa valorificării deşeurilor de sticlă pentru obţinerea unor sticle poroase.