Scopul prezentului studiu a fost acela de a îmbunătăţi cunoştinţele în domeniul materialelor compozite pe bază de poli(metacrilat de metil) (PMMA) şi dioxid de siliciu (SiO₂). În acest sens, au fost utilizate două tipuri de silice: i) una sintetizată in situ prin metoda sol-gel şi ii) silice comercială. În ambele cazuri, matricea polimerică a fost obţinută prin polimerizare radicalică.

Materialele obţinute au fost caracterizate din punct de vedere fazal prin difracţie de raze X (XRD) şi spectroscopie IR cu transformată Fourier (FT-IR) iar din punct de vedere morfologic şi al compatibilităţii dintre faze prin microscopie electronică de baleiaj (SEM). 

Rezultatele au arătat că formarea in situ a reţelei de silice este preferată adiţiei celei comerciale deoarece permite o mai bună compatibilitate între compuşii organici şi anorganici.