Cimentul portland şi lianţi micşti derivaţi din acesta, constituie matrici liante cu o bună capacitate de imobilizare a unor deşeuri periculoase pentru mediul înconjurător. Caracterul puternic bazic al soluţiei intergranulare din piatra de ciment, alături de prezenţa ca principali hidrocompuşi, a hidrosiliocaţilor de calciu, cu pronunţat caracter gelic şi o suprafaţă specifică mare, constituie elemente esenţiale pentru capacitatea de imobilizare a elementelor nocive. O bună capacitate de imobilizare a metalelor grele o au şi sistemele liante fără clincher portland, de tipul lianţilor de zgură activată alcalin.

Lucrarea prezentă aduce informaţii referitoare la posibilitatea de imobilizare a unui deşeu de sticlă, cu conţinut mare de Pb (>15%) rezultat prin reciclarea tuburilor cinescop (CRT), în matrici liante de tipul: ciment portland (CEM I), ciment cu zgură (CEM III A), liant de zgură activată alcalin. Cele trei categorii de lianţi au prezentat o bună capacitate de imobilizare a Pb (peste 99%). Influenţa înglobării deşeului de sticlă (dozat astfel încât Pb să corespundă unor proporţii de 0,18 – 10%) asupra dezvoltării rezistenţelor mecanice a fost foarte puţin semnificativă în cazul cimentului portland. Un dozaj mare de deşeu (corespunzător proporţiei de 10% Pb) a determinat scăderea rezistenţelor mecanice ale cimentului cu zgură cu până la 25% şi cu până la 15% în cazul liantului de zgură activată alcalin (comparativ cu ale liantului fără adaos de deşeu).