În lucrare sunt studiate efectele unor eteri de celuloză comerciali de tip MHEC asupra unor proprietăţi fizico-mecanice (consistenţă, timp de priză şi rezistenţe mecanice) ale unor mortare pe bază de ciment portland (CEM I 42,5 R), filer de calcar şi nisip cuarţos. S-a observat că eterii de celuloză determină creşterea timpului de priză şi a cantităţii de apă necesară obţinerii unei consistenţe standard şi scad mult rezistenţele mecanice. Intensitatea acestor efecte depinde de gradul de substituţie al eterilor de celuloză, de proporţia în care sunt adăugaţi şi mai puţin de vâscozitatea declarată de producător.