Lucrarea prezentă aduce informaţii privind influenţa unor adaosuri variabile de cenuşă de termocentrală – singură sau asociată cu un aditiv superplastifiant de tip policarboxilic – asupra proprietăţilor fizico-mecanice ale unor paste şi mortare pe bază de ciment portland CEM I 52,5 R. Cenuşa de termocentrală, de provenienţă Govora, a fost considerată ca adaos de ciment, în cantităţi cuprinse între 10% şi 50%. Superplastifiantul utilizat a fost de tip policarboxilat – CHRYSO Fluid Premia 180, utilizat ca soluţie, cu un conţinut de substanţă activă de 21,5±1,0%. Pe baza rezultatelor unor cercetări anterioare, aditivul s-a dozat în proporţie de 0,9% faţă de ciment.

Informaţii privind influenţa adaosului de cenuşă, asociată eventual cu superplastifiant, asupra proprietăţilor fizice ale pastelor liante, s-au obţinut prin determinări ale apei necesare obţinerii pastelor de consistenţă standard şi determinări ale timpului de priză. Comportarea liantă a cimenturilor mixte, cu conţinut diferit de cenuşă, asociată cu aditiv superplastifiant, a fost apreciată prin rezistenţele mecanice dezvoltate în timp, de probe din mortar cu raport liant/nisip = 1/3 şi raport apă/liant variabil, astfel încât să se asigure o lucrabilitate similară a mortarelor fără şi cu superplastifiant. Adaosurile crescânde de cenuşă au determinat creşteri continue ale apei pentru pasta de consistenţă standard (în limitele 32,2%-37,6%). Asocierea superplastifiantului policarboxilic (0,9%) a diminuat sensibil apa pentru pastele de consistenţă standard, la valori cuprinse între 22% şi 28%, pentru cimenturile cu conţinut de 10%, respectiv 50% cenuşă. În corelare cu aceasta, timpul de priză a fost mai lent pentru cimenturile cu cenuşă, dar, efectul întârzietor al acesteia a fost atenuat în prezenţa superplastifiantului. Rezistenţele mecanice ale mortarelor preparate din cimenturi cu cenuşă  au diminuat, paralel cu creşterea proporţiei de cenuşă. Scăderile de rezistenţă au fost mult atenuate pentru compoziţiile conţinând cimenturi cu cenuşă şi 0,9% superplastifiant policarboxilic, în corelare cu reducerea raportului apă/liant, pe care aditivul o determină. Astfel, pentru compoziţia liantă cu 30% cenuşă şi 0,9% superplastifiant, s-au obţinut rezistenţe la compresiune mai bune chiar decât pentru cimentul unitar, fără superplastifiant.