Asa cum este foarte bine cunoscut, carbonatarea betoanelor constituie cauza majora care afecteaza durabilitatea acestora. Carbonatarea betonului proaspat in primele zile ale intaririi determina deteriorari ale structurii si mai ales coroziunea armaturii. Principala consecinta a procesului de carbonatare consta in reducerea valorii pH-lui, ceea ce conduce la depasivarea armaturii si ca urmare, la coroziunea acesteia.

In lucrare se examineaza procesul de carbonatare al unor constructii vechi realizate in Romania in perioada 1888-1921, in corelatie cu proprietatile lor fizico-mecanice. Pentru comparatie s-a ales o constructie relativ noua, care a fost distrusa la cutremurul din 1977 si o proba de beton standard realizata in 2005. S-au ales constructiile mentionate, deoarece ele sunt reprezentative pentru perioada de inceput a folosirii betonului in constructii, la noi in tara (1900-1915) si datorita faptului ca multe dintre acestea se prezinta inca, intr-o forma buna.

Procesul de carbonatare s-a evaluat prin adancimea de carbonatare si prin gradul de carbonatare a betonului. Cantitatea totala de carbonat s-a determinat cantitativ, prin selectie, folosind metode de analiza chimice termice si roentgenografice. Rezultatul obtinut pentru fiecare proba, reprezinta media determinarilor efectuate pe trei carote.

Lucrarea incearca sa aduca o contributie la intelegerea dependentei dintre procesul de carbonatare a betonului si proprietatile sale fizico-mecanice, respectiv durabilitatea acestuia. Se evidentiaza, de asemenea, importanta compozitiei liantului si a naturii sale mineralogice. Un continut mai mare de belit in cimentul portland are o influenta pozitiva asupra durabilitatii betonului si in particular asupra vitezei de carbonatare.

Adeseori, in probele de beton apar aglomerari de cristale de carbonat de calciu de tip calcit sau waterit, sub forma unor straturi compacte care imbunatatesc proprietatile mecanice ale acestuia. Cristalele de carbonat de calciu se fixeaza si umplu porii superficiali, alcatuind un strat de protectie, un strat de colmatare. Astfel este stopata difuzia CO₂ in interiorul betonului, durabilitatea lui creste, iar proprietatile fizico-mecanice ale betonului nu sunt influentate negativ.