Mortarele pe bază de var, cunoscute sub numele  de mortare tradiţionale, au fost folosite în ultimele decenii în restaurarea monumentelor şi clădirilor istorice, ca cea mai bună soluţie din punct de vedere al compatibilităţii. Cu toate acestea, există probleme de durabilitate, generate de structura lor – fără rezistenţă mecanică, uşor de fracturat. Pentru a îmbunătăţi durabilitatea, sunt folosite instrumentele nanotehnologiei, în scopul consolidării structurii mortarelor de reparaţii şi minimizării problemelor de durabilitate. Sistemele liante de tip puzzolane naturale – var sunt cel mai des folosite ca mortare tradiţionale. În lucrarea de faţă, în pastele liante de tip puzzolane naturale – var, se adaugă nano-SiO₂ cu diametru de aproximativ 14nm, în diferite proporţii, cu scopul de a studia micro şi nano structura pastei folosind microscopia electronică de baleiaj şi microscopia electronică de transmisie. În plus, proprietăţile mecanice şi fizice ale pastelor studiate vor fi determinate pentru o perioadă de timp între 3 şi 28 de zile. Din datele experimentale rezultă că lianţii de tip puzzolană-var, nanomodificaţi au o structură densă, cu un număr redus de pori mari şi rezistenţă mecanică mărită. În plus, este confirmat rolul de catalizator al nano-particulelor la formarea cristalelor este confirmată.