Cimentul aluminos este constituientul betoanelor refractare care, in urma proceselor de hidratare-hidroliza, determina intarirea acestora, in conditii normale, consecinta a lierii hidraulice. O valoare ridicata a dozajului de ciment aluminos in beton este insotita de scaderea temperaturii de utilizare si deprecierea caracteristicilor mecano-structurale ale acestui produs. Betoanele refractare sunt fabricate pe scara larga prin utilizarea unor valori obisnuite ale dozajului de ciment aluminos (~20%). Exista insa tendinta de a reduce dozajul de ciment, la limite foarte scazute, chiar pana la eliminarea sa, in scopul imbunatatirii proprietatilor calitative si de utilizare a acestor materiale refractare. Acest lucru este posibil prin inlocuirea cimentului aluminos cu adaosuri care au aptitudinea sa dezvolte alte forme liante, alaturi de cea hidraulica. Scopul prezentei lucrari consta in prezentarea posibilitatilor de utilizare a pulberilor aluminoase si silicioase, ca substituenti ai cimentului aluminos, care sunt capabile sa dezvolte si alte forme liante, diferite de cea hidraulica.