Lianţii de tip geopolimer reprezintă o categorie relativ nouă de lianţi. Sunt materiale cu structură polimeră, tridimensională, cu caracter preponderent amorf, asemănători compoziţional, feldspaţilor naturali. Aceste materiale se sintetizează pornind de la materiale pulverulente, silico-aluminoase, de tipul cenuşilor de termocentrală, al zgurii de furnal sau metacaolinitului, prin activare cu soluţii alcaline, de hidroxizi sau silicaţi, în principal.

Caracteristicile compoziţionale şi condiţiile de procesare influenţează formarea şi caracteristicile microstructurale ale geopolimerilor şi în consecinţă, dezvoltarea rezistenţelor mecanice.