Pentru investigarea mecanismului hidratarii constituentilor mineralogici ai cimenturilor aluminoase superrefractare, s-au dedus, initial, subsistemele aferente sistemului CaO – BaO – Al₂O₃, potential performante din acest punct de vedere; s-au conturat, in acest sens, zona subsistemelor C₂BA₄ – CA₂ – SS_CA-BA (C = CaO, B = BaO, A = Al₂O₃, SS_CA-BA = solutii solide CA – BA); C₂BA₄ – CA₂ – BA₆, cu continut de BA₆ redus; C₂BA₄ – CA₂; C₂BA₄ – BA₆ si CA₂ – BA₆, cu continut de BA₆ redus; C₂BA₄ – compus incongruent, cu descompunerea sa in BA, CA₂ si CA. Pentru compozitiile selectate, din aceste subsisteme, cu preponderenta continand C₂BA₄ si CA₂, s-au dedus reactivitatea componentilor lor si natura hidrocompusilor formati. S-au obtinut, astfel, informatii privind gradul de hidratare al constituentilor mineralogici implicati, in diferitele subsisteme cercetate, prin difractograme RX efectuate pe probe hidratate si pastrate intervale diferite de timp; totodata, s-au pus in evidenta hidrocompusii formati, de interes. Se constata ca hidratarea compusilor din subsistemele studiate este conditionata de prezenta BA in sistem, respectiv de caldura degajata de aceasta hidratare notabila si a compusilor mineralogici insotitori, pana la consumarea BA; dupa aceasta perioada se observa ca gradul de hidratare al acestor compusi scade considerabil. Se evidentiaza, astfel, in aceasta circumstanta, existenta a doua etape ale hidratarii: una cu o viteza de hidratare marita datorita prezentei BA si alta, dupa consumarea BA – cu viteza scazuta. Prezenta BA este determinata nu numai de existenta unor compusi barici reactivi, ci si de durata si temperatura de sinteza. Proiectarea compozitionala a amestecului precursor trebuie sa fie in consonanta cu tratamentul termic de sinteza a cimenturilor superrefractare; este astfel posibil ca mecanismul de hidratare sa fie dirijat, astfel incat influentele sale sa se manifeste asupra proprietatilor liante la intarirea cimenturilor aluminoase calcobarice performante.