Ipoteza de lucru privind interactiunea biomaterial de aditie - tesutul osos periimplantar a stat la baza ideii ca biomaterialele de aditie actuale pe baza de ceramici si/sau colagen formeaza la interfată os de novo, sunt biocompatibile si biointegrabile. Din acest punct de vedere a fost analizat care din produsele evaluate are rata de succes clinica cea mai mare si se apropie de standardul de aur - osul autogen. Caracteristicile cantitative si calitative, determinabile din punct de vedere histologic ale procesului de regenerare osoasa, secundar aplicarii unui transplant autogen, respectiv a diferitelor tipuri de biomateriale de aditie, sunt reflectate de reactivitatea biologica a fiecarui implant in parte si de reactivitatea organismului. Rezultatele investigatiilor osteoscintigrafice, necesare expunerii dinamicii procesului de osteogeneza, sunt utile atunci cand se coreleaza cu rezultatele histologice, respectiv cu integrarea implantului si cu formarea de tesut osos nou. Procesul de „osteostimulare“ apare atunci cand o substantă implantata influentează procesul de osteoreparatie, inducand astfel formarea de tesut osos la nivelul defectul parodontal osos. Astfel, a fost realizat un studiu experimental prin care a fost testata capacitatea unor biomateriale de aditie de a induce formarea de os de novo, utilizand ca metoda de analiza a osteointegrarii microscopul electronic de baleiaj si spectroscopia EDS.