Un factor de risc major asupra mediului, asociat cu utilizarea materialelor în construcţii, este potenţialul acestora de emisie a substanţelor poluante şi de migrare a acestora în mediul apos (pânza freatică, apa de suprafaţă şi de precipitaţii).

Scopul lucrării constă în evaluarea proprietăţilor de mediu ale betonului cu ciment fabricat prin utilizarea de combustibil alternativ.

Abilitatea matricei betonului de fixare a metalelor grele s-a apreciat, experimental, prin teste de lixiviere adecvate. Testul de lixiviere pe probe monolit de beton a simulat comportarea betonului pe durata de viaţă a aplicaţiei. Caracteristicile potenţiale de lixiviere ale betonului după demolare au fost determinate prin testul de extracţie (availability) care a permis evaluarea fracţiei maxime lixiviabile. De asemenea, s-au efectuat extracţii la diferite valori de pH pentru stabilirea influenţei pH-ului asupra lixivierii metalelor grele.

Valorile concentraţiei metalelor grele în eluatele obţinute pe probe monolit după 64 de zile au fost comparate cu cele reglementate, conform cu Decretul olandez pentru materiale de construcţie (DMBD). Valorile concentraţiei metalelor grele în extractele apoase conform testului monolitic au fost mult sub limita reglementată de DMBD referitor la material de categoria I (cu utilizare fără risc).

Rezultatele testului de extracţie au arătat că pH-ul influenţează semnificativ lixivierea metalelor grele din matricea betonului. Contaminanţii cationici investigaţi ((Mn, Ni, Co şi Cu) au trecut în soluţie, semnificativ, la valori de pH<7. Solubilitatea cationilor a fost mult mai mică decât a oxoanionilor în mediul alcalin cu pH ≥ 12,5, specific soluţiei apoase din porii betonului. Alcalinitatea ridicată a fost favorabilă lixivierii Cr (VI), As (V), Sb (V) şi V (V), ca oxoanioni.

Rezultatele experimentale obţinute pot fi o contribuţie la descrierea caracterului prietenos faţă de mediu al betonului, prin capacitatea de fixare a metalelor grele.