Lucrarea prezintă o metodă alternativă de reciclare a deşeurilor de sticlă (geam, ambalaj şi menaj) şi a cenuşii de termocentrală sub forma unor noi matrici vitroase capabile să imobilizeze deşeuri de plumb. Cenuşa de electrofiltru a fost utilizată ca material adsorbant pentru reţinerea compuşilor solubili ai plumbului din ape industriale. Deşeul rezultat, cu un conţinut de Pb²⁺ de 6%, alături de deşeurile de sticlă şi de borax s-a folosit la obţinerea matricilor vitroase; au fost realizate trei serii de probe cu un raport masic deşeu de sticlă:borax:cenuşă de  1:1:1, 1:0,75:1,25 şi 1:0,5:1,5. Topirea probelor la o temperatură de 1200°C timp de 90 minute. Pentru sticlele obţinute s-a determinat stabilitatea hidrolitică,  stabilitatea chimică şi respectiv gradul de cedare al plumbului  conform the American Extraction Procedure Toxicity Test, ISO 719/1985 şi DIN 12116/2001. Stabilitatea hidrolitică a tuturor sticlelor studiate se încadrează în domeniul de valori : 11.16-17.95 mg/g R₂O solubilizat, ceea ce încadrează aceste sticle în clasa de stabilitate HGB1. Stabilitatea chimică a sticlelor, măsurată prin rata de solubilizare a fost cuprinsă între 0-0,09 mg/cm²h, depinzând de compoziţia chimică. Gradul de solubilizare a plumbului s-a încadrat în domeniul de valori 0-0,07 % din plumbul total existent în sticlă, depinzând de compoziţia chimică a sticlei şi de pH-ul mediului agresiv. Rezultatele obţinute confirmă viabilitatea soluţiei propuse pentru imobilizarea deşeurilor cu plumb, cu multiple avantaje economice.