Prezenta lucrare trateaza un aspect tehnologic important al problematicii referitoare la materialele vitroase: stabilirea compozitiei optime pentru fibrele de sticla cu biopersistenta redusa, dar cu stabilitate chimica ridicata in exploatare.

Pentru realizarea obiectivului propus, in prima parte a lucrarii, conform cerintelor unei abordari sistemice, se face caracterizarea tehnologica a acestor tipuri de fibre. Totodata se selecteaza proprietatile de interes (stabilitatea chimica, viteza de dizolvare a fibrelor) pe baza diverselor puncte fixe de viscozitate, atat din punctul de vedere al tehnologiei de obtinere, cat si al comportarii sticlelor in diferite domenii de utilizare.