Cimenturile autoadezive reprezintă o clasă recentă de cimenturi pe bază de răşini concepute  pentru  fixarea restaurărilor protetice la ţesuturile dentare. Comparativ cu cimenturile pe bază de răşini compozite clasice ele sunt mai atractive pentru medicii dentişti deoarece nu necesită o condiţionare prealabilă a substraturilor. Pe de altă parte, performanţele lor adezive sunt mai puţin evaluate şi testate clinic, ceea ce determină o rezervă în folosirea lor.

Scopul acestui studiu este de a evalua comparativ rezistenţa la forfecare a adeziunii obţinute cu trei cimenturi răşinice autoadezive: MaxcemElite (Kerr)- ME, Biscem (Bisco)- BC, Rely XU100 (3MEspe)- RU şi un ciment răşinic clasic: Variolink II (Ivoclar)-VL  pe două substraturi: ceramică presată şi zirconă. Rezultatele evaluate prin testul one-way Anova nu indică diferenţe statistic semnificative între cele patru cimenturi în ceea ce priveşte adeziunea la  ceramica presată, mediile valorilor rezistenţei la forfecare obţinute fiind de: 14,33 MPa (SD+4,16)- ME, 17,55 MPa (SD+6,45)- BC; 21,45 MPa (SD+5,46)- RU şi 21,40 MPa (SD+4,38)- VL. Există însă diferenţe între mediile  valorilor rezistenţei la forfecare  ale celor patru grupe de cimenturi analizate (probabilitatea p<0.0001), privind adeziunea la zirconă: 4,9 MPa (SD+0,61)- ME; 10,84 MPa (SD+0,25)- BC;  8,2 MPa (SD+0,24)- RU şi de 15,65 MPa (SD+1,07)- VL.