Sunt caracterizate, din punct de vedere al compozitiei granulometrice si mineralogice 8 caolinuri (Caolin Standard, Zettlitz, Arcano DBE, BZ, KOC, Polaris, Bojidar, Popesti). Compozitia granulometrica s-a determinat cu ajutorul unui granulometru FRITSCH “analysette 22”. Compozitia mineralogica s-a stabilit prin difractie RX utilizand un difractometru DRON 3; continutul de cuart s-a determinat prin metoda extrapolarii. Pentru aceste caolinuri utilizate frecvent in productia de portelan, s-au determinat proprietatile tehnologice ale unor barbotine sau paste obtinute pe baza lor. Proprietatile tehnologice au fost corelate cu compozitia granulometrica si mineralogica, obtinandu-se informatii utile pentru stabilirea retetelor de fabricatie optime – in functie de procedeul de fasonare utilizat.
Studii ceramice si structurale in sistem binar SnO2 - CeO2 in domeniul de temperaturi 900 - 11500C
Scopul acestei lucrari este studiul sistemului binar SnO2-CeO2 pe intreg domeniul compozitional, prin metoda ceramica clasica, in intervalul de temperatura 900-11500C. Toate probele studiate prezinta o mica variatie a caracteristicilor ceramice: contractie, porozitate aparenta si densitate arhimedica. Valori mari ale porozitatii si, in consecinta, valori scazute ale densitatilor confirma obtinerea unor mase ceramice poroase. Datele de difractie de raze X ale probelor tratate termic la 11000 C indica, in domeniul compozitional de la 5 la 95 mol % CeO2, prezenta a doi componenti fazali (SnO2 si CeO2). Nu se constata formarea unui compus binar intre cei doi oxizi. In domeniul compozitional foarte apropiat de compusii de parageneza (sub 5%) s-a observat prezenta unei singure faze fie cu structura tetragonala (rutilica), fie cu structura cubica (fluoritica), indicand formarea unor solutii solide. Parametrii microstructurali obtinuti din datele de difractie de raze X confirma acest lucru.
Studiu asupra sintezei si proprietatilor pigmentilor ceramici din sistemul CeO2 - PrO2
Scopul lucrarii consta in obtinerea unor pigmenti ceramici de culoare roz-orange-purpuriu in sistemul CeO2-PrO2. Pigmentii au fost realizati prin reactii in faza solida intre saruri de ceriu si oxid de praseodim la temperaturi cuprinse intre 1000-1300ºC. Pigmentii au fost examinati din punct de vedere structural prin difractie de raze X, al culorii prin determinarea lungimilor de unda si al comportarii lor in glazuri ceramice.
Nanocompozite sol-gel pe baza de oxizi de fier in matrici de silice
In prezenta lucrare, autorii isi propun obtinerea materialelor nanocompozite in sistemul FexOy-SiO2 prin metoda sol-gel, realizand un studiu comparativ intre ruta alcoxidica si ruta apoasa. Ca sursa de SiO2 se utilizeaza tetraetoxisilan (TEOS) si respectiv metiltrietoxisilan (MTEOS) in cazul rutei alcoxidice, si solutia de silice Ludox 30% in cazul rutei apoase. Ca sursa de Fe(III) s-a folosit sarea de [Fe(NO3)3.9H2O]. Gelurile au fost tratate termic la diferite temperaturi in vederea obtinerii oxizilor de fier cu diferite stari de oxidare, structuri si dimensiuni ale cristalitelor. Caracterizarea structurala a materialelor obtinute prin ambele rute de preparare, inainte si dupa tratamentul termic s-a realizat prin analize termodiferentiale si termogravimetrice, difractie de raze X, spectroscopie IR si microscopie electronica de transmisie.
Membrane ceramice asimetrice. Aplicatii la limpezirea si stabilizarea vinului
In lucrare sunt prezentate rezultatele unui studiu, privind realizarea unor membrane ceramice cu porozitate controlata si performantele instalatiei de filtrare, in care s-a urmarit mentinerea fluxului de permeat stationar pe o perioada cat mai indelungata de timp si asigurarea calitatii vinului filtrat inainte de imbuteliere. Membranele ceramice realizate au o structura asimetrica, fiind constituite dintr-un suport ceramic macroporos si un strat subtire cu o porozitate mult mai fina, care are rol selectiv in procesele de separare. Instalatia de filtrare realizata la scara pilot, asigura curgerea tangentiala a lichidului in module, eliminand astfel efectul nedorit al polarizatiei de concentratie. Sunt prezentate atat caracteristicile si performantele membranelor ceramice, cat si parametrii functionali ai instalatiei pilot de filtrare.
Procese de intarire si expansiune in sistemul C3S - (CA - CSH2) - H
Liantii micsti, expansivi, constand din ciment portland – ca liant de baza si un adaos expansiv, care determina formarea etringitului (C3A.3C.H31) constituie lianti a caror expansiune poate fi controlata prin compozitie si dozajul constituientilor. Adaosurile expansive constau dintr-un amestec de material aluminatic (ciment aluminos, clincher sulfataluminatic, clincher portland cu un continut ridicat de aluminat tricalcic) si ghips.
Considerand ca silicatul tricalcic este compusul mineralogic principal al cimentului portland, procesele care au loc la hidratarea si intarirea lui in prezenta unor adaosuri aluminat-sulfatice (CA, C4A3S, C3A) , sulfat de calciu) sunt de interes.
In lucrarea prezenta se aduc informatii cu privire la procesele de intarire si expansiune in sistemul liant C3S-(CA+CSH2)–H. Continutul de adaos expansiv (CA+CSH2) in amestecurile liante a fost de 10-30%, componentii adaosului expansiv fiind dozati corespunzator unui raport molar Al2O3/SO3 = 1/3. Proportia de adaos expansiv, in corelare cu umiditatea mediului de intarire exercita o influenta importanta asupra formarii etringitului si implicit, asupra procesului de expansiune. Aceasta este cu atat mai mare cu cat proportia de adaos expansiv si umiditatea mediului de pastrare sunt mai mari. Pentru liantul cu 30% (CA+CSH2), in atmosfera saturata in umiditate, expansiunea a fost atat de mare, incat a determinat dezintegrarea probelor.
Cea mai buna comportare lianta a manifestat-o compozitia cu 10% adaos expansiv. Aceasta compozitie a dezvoltat rezistente mecanice bune si a prezentat o expansiune moderata, care compenseaza contractia. S-a evidentiat o buna corelare intre formarea de etringit si procesul de expansiune.
Rolul activatorului la intarirea sistemelor liante cimentoid - pozzolana
Sunt examinate conditionarile determinate, asupra comportarii la intarire a liantilor cimentoid – puzzolana – activator, de catre activatorul folosit, in dependenta de natura acestuia.
Cimentoidul component al sistemelor liante cercetate s-a mentinut acelasi – o zgura de furnal melilitica, iar ca puzzolana s-a folosit o cenusa de termocentrala si tuf vulcanic. Ca activatori s-au folosit amestecuri formate din var si clorura de calciu, respectiv sulfat de sodiu. Valoarea raportului gravimetric puzzolana/(cimentoid+puzzolana) al amestecurilor liante a fost: 0, 0,1, 0,3 si, respectiv, 0,5, iar suprafata lor specifica a fost de ~4000 cm2/g.
Asupra amestecurilor liante s-au realizat cercetari chimice- de apa legata chimic, de determinare a concentratiei ionilor de calciu si de pH al suspensiilor amestecurilor liante, precum si investigatii mecanice- de determinare a rezistentei mecanice la compresiune. Informatiile obtinute au fost interpretate in termenii corelatiei dintre comportarea sistemelor liante la intarire si natura activatorilor folositi.
Influenta unor oxizi minori asupra proprietatilor hidraulice ale brownmilleritului
Brownmilleritul, C4AF, este o faza importanta a cimenturilor hidraulice inalt feritice, si in particular a cimenturilor cu consum redus de energie, de tipul celor sulfoaluminat belitice. Adeseori, in amestecul brut de ciment pot exista ca si componenti minori MgO si SO3 care pot influenta cinetica reactiilor in faza solida in amestecuri oxidice corespunzatoare C4AF, compozitia si activitatea hidraulica a brownmilleritului. In lucrarea de fata se prezinta o comparatie a proprietatilor hidraulice ale brownmilleritului obtinut cu sau fara adaosuri de mici proportii de oxizi.
Fragilitatea topiturilor silicatice - corelatia cu bazicitatea
Caracterul fragil sau tare al topiturilor vitrogene constituie una din achizitiile recente ale stiintei in domeniul structurii lichidelor din care, prin subracire, se obtin sticlele. Este cunoscut faptul ca doar pentru putine topituri variatia viscozitatii cu temperatura are o alura apropiata de cea de tip Arrhenius. Acestea sunt asa-numitele topituri tari, un exemplu fiind SiO2 topit. Pentru majoritatea topiturilor dependenta viscozitatii de temperatura este descrisa mai bine de ecuatia T-V-F. Acestea sunt topiturile fragile. Se prezinta pe scurt principalele idei si teorii elaborate pentru intelegerea acestor particularitati structurale precum si metodele propuse pentru identificarea si caracterizarea fragilitatii. In lucrare se demonstreaza existenta unei corelatii clare intre fragilitate si bazicitate. Se observa ca topiturile tari au o tendinta de subracire in stare vitroasa mai mare decat cele fragile care tind sa treaca in domeniul topiturilor cu tendinta mare spre devitrificare. Se discuta o serie de idei si date ce contribuie la intelegerea mai profunda a aspectelor structurale privind fragilitatea topiturilor si se propune o explicatie a acestui fenomen pentru sticlele oxidice.
Dependenta proprietatilor de compozitia oxidica pe sticle de tipul (35 - x) Na2O.xAl2O3.65B2O3.
Sticlele din sistemul Na2O–Al2O3–B2O3 prezinta atat interes practic, cat si teoretic. Interesul teoretic este motivat de posibilele modificari ale numarului de coordinare pentru bor si aluminiu, in functie de compozitia chimica efectiva. Este de asteptat ca aceste modificari compozitionale si structurale sa induca unele schimbari ale proprietatilor sticlelor.
In aceasta prima parte a lucrarii au fost elaborate o serie de sticle definite de formula molara (35-x) .Na2O.xAl2O3 .65B2O3 (x = 0; 5; 10; 12,5; 15; 17,5 % mol.). Pentru aceste sticle elaborate au fost determinate experimental o serie de proprietati: Tg, Tinmuiere, coeficientul de dilatare termica liniara, indicele de refractie, densitatea.
Pentru proprietatile de interes considerate s-au indicat dependentele de compozitia oxidica a sticlelor exprimata in modalitati diferite. Rezultatele experimentale au fost comparate si validate de date similare de literatura.
Materiale liante destinate conservarii si restaurarii suportului picturii murale
Diagnosticarea si inlaturarea cauzelor degradarii monumentelor istorice, precum si a efectelor acestor cauze, corelate cu realizarea unor produse capabile sa raspunda principiilor fundamentale ale conservarii si restaurarii monumentelor istorice, constituie o preocupare actuala pe plan national si international. In acest sens o importanta deosebita se acorda realizarii unor materiale liante destinate conservarii si restaurarii monumentelor istorice.
Prezenta lucrare se refera la realizarea, aplicarea si comportarea in situ a unor materiale liante destinate chituirii lacunelor din suportul picturilor murale, caracterizate prin: rezistenta mecanica la compresiune, rezistenta la cristalizarea sarurilor, aderenta la suport, continut in SO3 si alcalii. Este prezentat un studiu de caz, si anume: biserica Doamnei secol XVII, Bucuresti.