Influenta silicatului de zirconiu asupra proprietatilor glazurilor pentru portelan sanitar
Scopul lucrarii consta in obtinerea unor glazuri nefritate pentru portelan sanitar, cu rezistenta la uzura sporita.
Plecand de la compozitia fundamentala a glazurii, cu temperatura de topire 1200˚C, obtinuta din diagrama Norton, s-au realizat patru compozitii de glazuri nefritate cu continut variabil de silicat de zirconiu.
La obtinerea glazurilor s-au utilizat, alaturi de silicatul de zirconiu, urmatoarele materii prime: feldspat sodic si potasic, nisip, dolomita, caolin, oxid de zinc, carbonat de bariu si creta.
Pentru glazurile elaborate s-au calculat, aditiv, proprietatile: densitatea, coeficientul de dilatare, modulul de elasticitate si tensiunea superficiala.
Probele obtinute au fost analizate cu microscopul de temperatura inalta si prin difractie de raze X; totodata, au fost caracterizate prin masuratori ale duritatii sclerometrice (scara Mohs), gradului de reflexie pe filtru albastru cu leucometrul si ale rezistentei la uzura.
Studiul a pus in evidenta influenta pozitiva a silicatului de zirconiu asupra proprietatilor glazurilor elaborate.
Structura straturilor poroase subtiri obtinute din pulberi reactive
Lucrarea a avut ca scop, obtinerea straturilor poroase subtiri din diferite pulberi aluminoase. In acest sens, s-au utilizat geluri reactive obtinute prin metode chimice (precipitare, metoda amestecarii lichidelor) si o alumina tehnica reactiva (hidrat de aluminiu atomizat Alor, Oradea). Gelurile reactive si hidratul atomizat au fost calcinate la diferite temperaturi, in vederea obtinerii pulberilor aluminoase cu structuri caracteristice temperaturilor joase. Pulberile au fost caracterizate prin analiza termodiferentiala, difractia razelor X si microscopie optica in transmisie. Structura si textura straturilor poroase subtiri a fost determinata prin metoda adsorbtiei azotului lichid, difractia razelor X si microscopie electronica de baleiaj (SEM). Rezultatele obtinute arata ca parametrii de porozitate si structura straturilor poroase subtiri, depind de structura pulberii utilizate in procesul de preparare.
Stabilizarea ZrO2 cu amestecuri complexe de oxizi ai pamanturilor rare
S-a studiat gradul de stabilizare a pulberilor de zirconie in prezenta unor amestecuri complexe de oxizi ai pamânturilor rare. Amestecul de oxizi ai pamânturilor rare (APR = Ce,La, Nd,Pr, Sm) a fost adaugat in proportie variind intre 1 - 10% (gravimetrice). Probele au fost arse in aer la 1520 si 1750 oC. Compozitia fazala si structurala a fost investigata prin analize difractometrice cu raze X, prin microscopie electronica de baleiaj si microscopie electronica prin transmisie. Faza tetragonala este constituentul mineralogic majoritar dupa arderea la 1750 oC, iar la temperaturi mai mici se deceleaza si forma cubica si monoclinica a zirconei. S-a constatat ca amestecurile stabilizatoare APR favorizeaza procesul de densificare si inhiba cresterea anormala a granulelor in stadiul final al sinterizarii.
In lucrare, s-a cercetat comportarea la intarire a doua tipuri de cimenturi obtinute prin macinare, din clinchere portland – normal si feroportland, cu aditivi surfactanti – subproduse industriale. S-au utilizat in acest scop aditivi din trei clase diferite de surfactanti: (i) in care predomina gruparea ftalica sau grupari mixte similare, (ii) care reprezinta amestecuri continând grupari ftalice, fenolice si/sau glicolice, (iii) amestecuri de substante care contin poliglicoli. S-au folosit proportii de aditivi surfactanti cuprinse intre 0,03 si 0,50%, dupa caz. S-au efectuat determinari de apa de amestecare pentru pasta de consistenta normala, stabilitate, timp de priza si rezistenta mecanica (la incovoiere si compresiune), pe probe in care cimentul a avut o suprafata specifica de apoximativ 4000 cm2/g Blaine. Rezultatele obtinute sunt examinate si interpretate comparativ, in raport cu probele de referinta (fara surfactant la macinare) si in dependenta de clasa si proportia de surfactant folosita la macinare. Sunt evidentiate conditiile in care prezenta surfactantului are drept consecinta comportari la intarire superioare sau asemanatoare cimentului de referinta; sunt relevate, in mod deosebit, acele situatii in care surfactantul folosit dovedeste efecte pozitive semnificative la macinare.
Influenta sistemului de macinare asupra proprietatilor cimenturilor
Hidratarea si intarirea cimentului portland sunt influentate de caracteristicile compozitionale si texturale ale clincherului, ca si de suprafata specifica, distributia granulometrica si caracteristicile morfologice ale granulelor de ciment. Aceste caracteristici sunt influentate de sistemul de macinare utilizat. S-a investigat influenta macinarii intr-o moara Loesche si respectiv intr-o moara tubulara cu bile asupra hidratarii si intaririi unui ciment cu zgura. La o suprafata specifica comparabila, cimentul macinat in moara Loesche are o distributie granulometrica mai restrânsa comparativ cu cel macinat in moara cu bile, ceea ce ii confera o viteza de hidratare si intarire ceva mai mari.
Informatiile referitoare la rezistenta chimica a cimenturilor sulfataluminat belitice sunt relativ sarace. Subiectul articolului este rezultatul studiului asupra rezistentei chimice a doua cimenturi SAB, diferite prin natura compozitiei lor mineralogice si prin rezistenta chimica a produsilor de hidratare ai acestora la atac in medii agresive.
Rezultatele obtinute evidentiaza rezistenta minima la atac acid a cimenturilor SAB si o rezistenta semnificativa la cloruri si sulfati. A rezultat ca prezenta sulfatului de calciu anhidru si a C4AF in compozitia cimentului SAB contribuie la intensitatea atacului chimic. Ponderea acestor componenti in masa cimenturilor SAB pare sa fie un factor cu influenta potentiala semnificativa asupra rezistentei lor la sulfati.
Surse de poluare pe fluxul tehnologic de fabricare a sticlei
Indeplinirea cerintelor de protectie a mediului inconjurator la fabricarea sticlei se bazeaza pe o buna cunoastere a surselor de poluare de pe fluxul tehnologic si a impactului acestora asupra mediului inconjurator.
Principalii poluanti ai aerului emisi de la cuptoarele de topire a sticlei calco-sodice incalzite cu combustibili fosili, sunt: oxizi de azot, oxizi de sulf, oxizi de carbon si particule submicronice. Oxizii de azot constituie cea mai mare parte a emisiilor gazoase si se formeaza in reactia dintre azot si oxigen la temperatura de topire. In majoritatea proceselor tehnologice de la fabricarea sticlei, utilizarea apei se face exclusiv in scopuri de racire, cu producerea unor ape uzate, conventional curate, de obicei, recirculate dupa o prealabila trecere prin turnuri de racire si adaos de apa proaspata in proportie de 3-5 % din debitul total de apa folosit. Apele uzate pot fi incarcate cu materii in suspensie sau alte impuritati in functie de procesele tehnologice. Procesele tehnologice din industria sticlei conduc la importante cantitati de deseuri metalice feroase si neferoase, chimice, lemnoase, materiale plastice, namoluri rezultate din epurarea apelor uzate etc. Poluarea prin zgomot este doar locala , normele care reglementeaza nivelul de zgomot rezultând din impactul activitatii intreprinderii asupra vecinilor din imediata proximitate.
TEAM - Testarea si evaluarea acoperirilor cu marmura si calcar
Utilizarea placilor pentru fatadele cladirilor a crescut substantial in decursul ultimelor decade. Durabilitatea unor astfel de tipuri de placi ca piatra pentru constructii de cladiri (de obicei de 3-4 cm grosime) s-a constatat a fi satisfacatoare in perioadele de indelungata utilizare. Cu toate acestea, pe tot globul, deformatiile pe termen lung si pierderea tariei (rezistentei) unor acoperiri a demonstrat necesitatea cresterii cunostintelor privitoare la sursele de referinta pentru selectarea si predictia duratei de viata pentru marmurele utilizate la placarea fatadelor cladirilor. TEAM este numele unui proiect in care sunt implicate 9 tari, respectiv 16 parteneri (a se vedea site-ul www.sp.se/building/team) si un buget sustinut partial din fondurile Comunitatii Europene. Obiectivele principale ale proiectului sunt: intelegerea detaliata, pe baza informatiilor practice si teoretice, a proceselor la interfata piatra - fatada de cladire, stabilirea unor metode de testare a flexiunii potentiale a placilor din piatra naturala, respectiv dezvoltarea unui sistem de monitorizare, evaluare si metode de refacere a fatadelor de cladiri, care sa includa evaluarea riscului si predictia duratei lor de viata.
Inapoi la pagina principala a Revistei Romane de Materiale