Performanta betonului modern nu poate fi considerata numai prin rezistenta sa mecanica, ci printr-un grup de proprietati ale sale, care cuprinde, evident, aceasta caracteristica, careia i se adauga, dup caz, rezistenta chimica si biochimica la agenti agresivi, caldura de hidratare moderata sau redusa, rezistenta la inghet – dezghet, compactitatea si impermeabilitatea sa. Raspunsul performant la asemenea cerinte, in dependenta de functia de utilizare a betonului, trebuie sa caracterizeze durabilitatea acestuia. Circumscrierea performantei numai prin rezistenta mecanica ridicata, restrange aria lui de utilizare ca beton durabil; intr-o asemenea circumstanta, cimenturile portland cu rezistente finale mari, puteau da raspunsuri performante. Interesul pentru utilizarea unor asemenea cimenturi a fost, in context, prioritar, dar din ce in ce mai putin satisfacator si motivat. Acumulari tot mai mari de informatie si realizari privind cimenturile pentru betoane durabile, efectuate in ultima jumatate a secolului 20 si, mai cu seama, la inceputul noului secol, au aratat importanta cimenturilor compozite (ciment portland – zgura – puzzolane – aditivi si adaosuri de reglare) si au determinat atragerea acestora in fabricatie, cu folosirea lor in obtinerea betoanelor durabile. In lucrarea de fata, se prezinta informatii obtinute in ultimile patru decenii in tara noastra, in care au fost implicati si autorii lucrarii, dar, pentru ilustrare, si investigatii efectuate de cercetatori din alte tari – mai cu seama in ultimi ani, sugerand cerinte actuale si tendinte pentru viitor.